Lume de ieri

Dupa ce am venit in Bucuresti din Giurgiu, loviti de bombardarile turcilor de la Rusciuc din razboiul 1877-1878, si m-am facut mai mare, am simtit nevoia sa evadez din casa parinteasca de care n-aveam voie sa ma departez prea mult si sa vad si eu alte strazi, alte case si alti oameni de-ai Capitalei. Ne mutasem de curand in strada Spatari, intr-un fel de vila plini de geamlacuri vesele, ascunsa in fundul curtii de un nuc batran, spre care te ducea o poteca ingusta, marginita de boschete de liliac si hurmuz. Iar in fund de tot, la spatele casei, un rai de gradina cu tot felul de pomi roditori. Loc destul de joc si de petrecere. Dar pofta omului - fie el chiar mic, cum eram eu – e fara sat.