Lumina cu care traiesc

lumina cu care trăiesc
tu știi cum se face lumina cu care trăiesc căci tu ești făurarul cu șorț albastru te încingi pilești dai cu sfredelul faci respirație gură-la-gură până când blatul de praf se schimbă în licurici al zilei în menghină strângi apoi spicele soarelui snop după snop le arunci spre buzele malaxor ale dimineții folk

aveai nume de taifun și-ai venit vijelios la ce bun cu ce folos moartea se ițea sub prun și-n stejarul scorburos un șogun trebuincios ai plecat într-un lăstun ce plana misterios prin cătun cu lapte gros în cafele presupun te voi arunca vârtos zahăr brun și zahăr tos și voi plânge de nebun trupul tău zburat frumos trunchi de-alun simandicos