Mama mea e un Nuştiuce Haizişăizic

Un copil încearcă să înțeleagă depresia mamei sale. Schimbările ei aduc teamă, îndoială și nevoia de iubire. Copilul nu înțelege ce le declanșează. Ca să facă față, tace și zâmbește în ciuda durerii.

Corina Dascalu îmbină poezia, basmele și propria poveste de viață. Acest roman grafic se adresează adolescenților. Tatăl lucrează ca salvamontist. Mama nu poate fi încadrată într-o categorie clară. Uneori are dinți ascuțiți sau aripi care nu o pot ridica. Alteori se transformă într-un vârcolac care nu mai lasă loc nimănui. Și totuși, rămâne mama cu ochi căprui. Mâinile ei puternice pregătesc mâncarea.

Personaje de basm și supereroi populează povestea. Dar nu pot rezolva problemele familiei. Nu îi pot ajuta pe ceilalți să înțeleagă cine este mama sau să ajungă la ea. Timpul le dă părintelui și copilului șansa de a se apropia. Povestea urmărește și felul în care aceste roluri se schimbă de la o generație la alta.

Arta Martei Cretu se inspiră din Antoni Gaudi și Picasso. Imaginile ei spun povestea împreună cu versurile. Dascalu vede cartea ca pe un mijloc de a ajuta la vindecarea rănilor sufletești.