Mitul felinelor

Mitul felin în literatura universală este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantităţi impresionante de material, material găsit atât în publicistica română cât şi cea străină. Subiectul lucrării a fost o alegere subiectivă, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşi timp o linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înţelegerea şi asimilarea informaţiei. Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare între planul real şi cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şi mărturiile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observăm ţara de origine a pisicii, Egiptul, şi modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acest lucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diversele legende legate de naşterea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol tratează în detaliu o trăsătura principală a mitului felin şi anume aspectul său, parcă implicit, feminin. Feminitatea, tandreţea, instinctele materne, capriciile, viclenia, eleganţa, independenţa sunt doar câteva dintre calităţile comune ale femeii şi pisicii, calităţi înfăţişate de nenumăraţi scriitori şi artişti din toate timpurile şi culturile. Capitolul al treilea ne înfăţişează eternele conflicte dintre pisici şi câini (luptându-se pentru încrederea şi afecţiunea omului), dintre pisici şi şoareci (o „luptă” milenară între Bine şi Rău, unde binele, reprezentat de pisică, nu îşi poate păstra mereu puritatea). Aceste „lupte” au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost şi vor rămâne fiinţe independente, niciodată acceptând un „stăpân”. Nu sunt puţini scriitoriii care în operele lor au înfăţişat pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a cânta, a juca teatru ba chiar şi a vorbi. Ele au şi unele dintre calităţile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar şi câteva dintre defectele acestuia (egoism, violenţă, indiferenţă). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.