Mominii si palaria magica

Cine nu și-ar dori o pălărie magică? Dacă pui lucruri în ea, acestea se transformă în ceva neașteptat și foarte interesant — adică un nou prilej de joacă pentru momini. Dar povestea îndrăznește să meargă mai departe de o simplă istorisire a unei întâmplări amuzante din Valea Mominilor. Când Momi se ascunde în pălărie, se trezește transformat într-un animăluț caraghios și nu-l mai recunoaște nimeni în afară de Momimama, care rezolvă (ca orice mamă) problemele apărute. Cu puterea iubirii, desface vraja. Momi a învățat pe pielea lui că lucrurile neobișnuite și (prea) atractive poate că nu sunt ceea ce par la prima vedere. După o noapte furtunoasă, Valea Mominilor se trezi scăldată în lumina unei dimineți radioase. O adiere caldă și blândă dansa pe dealuri și, de jur împrejur, orizontul era azuriu. La apus se vedea marea, la răsărit râul șerpuind printre Munții Singuratici, iar la miazăzi se ridica fum din coșul momicasei, unde Momimama făcea cafea pentru micul-dejun. Momi și prietenii lui hoinăreau deja pe-afară. Plecaseră să cerceteze valea, căci nu se știe niciodată ce poți găsi după o furtună strașnică. Smiorc căuta lucruri care sclipeau și luceau, iar Domnița Fandosica dintr-acelea care să o facă și mai frumoasă. Unchiașul Puftabac nu căuta ceva anume, căci nu îi trebuiau alte lucruri decât iubita lui muzicuță. Momi căuta pe plajă. Nu știa ce voia să găsească. Știa doar că își dorea să fie ceva deosebit. Abia când zări o pălărie înaltă, Momi pricepu că exact așa ceva căuta! — Ce frumoasă e! zise el. Sigur o vrea tata! — Stai! zise Puftabac, atingând cu grijă pălăria. Nu pare o pălărie obișnuită. Eu zic s-o lăsăm aici. Dar nimeni nu-l ascultă pe Puftabac. (Traducere de Andreea Caleman) Câţiva dintre locuitorii Văii Mominilor: Momi e un momin curios și prietenos. E mereu gata de aventuri – mai ales dacă asta înseamnă să călătorească cu prietenul lui, unchiașul Puftabac, pe care îl admiră mult. Dar, când aventura devine prea înfricoșătoare, are nevoie de Momimama. Momimama e bună și blândă. Are o geantă plină cu șosete din lână uscate, prafuri de stomac și bomboane. Nu-și pierde niciodată cumpătul și are grijă ca orice mică viețuitoare din Valea Mominilor să aibă unde dormi, dacă e nevoie. Momitata e un momin care a călătorit foarte mult, cel puțin așa zice el. Din când în când, tânjește să plece în aventuri extraordinare, precum cele pe care le-a trăit în tinerețe. Atunci se închide în camera lui și își scrie memoriile, adică o carte lungă despre isprăvile lui. Puftabac vine și pleacă după cum poftește, cu cortul și muzicuța lui. Nu-i place să aibă lucruri și prețuiește libertatea mai mult decât orice pe lume. În fiecare toamnă, unchiașul pleacă în pribegie spre sud, dar în fiecare primă zi de primăvară se întoarce la prietenii săi din Valea Mominilor. Smiorc e foarte sperios și un pic încrezut, dar niciodată răuvoitor. Visează să aibă ceva foarte scump, de pildă aur sau pietre prețioase… sau poate doar o pisicuță numai a lui.