Nevasta mea e necasatorita. Eseu despre prostie si binefacerile ei

Intr-o lume in care succesul tine loc de valoare, iar prostia se poarta cu mandrie, personajele acestei carti alearga disperat dupa validare, convinse de propria genialitate si incapabile sa distinga intre adevar si iluzie. Cu luciditate, umor amar si o autoironie care taie adanc, autorul construieste o radiografie necrutatoare a societatii contemporane: de la satul sufocat de coruptie si aparente pana la drama individului care nu mai stie daca traieste autentic sau doar joaca un rol. Femei captive in relatii toxice, politicieni fara scrupule, ratati cu orgolii de genii si oameni care confunda zgomotul de fond cu adevarul alcatuiesc un univers tragic si comic deopotriva. Un univers in care prabusirea interioara incepe exact in momentul in care omul inceteaza sa mai puna ceva la indoiala si accepta docil tot ce i se serveste. O carte despre iluzii, degradare morala si nevoia disperata de sens, scrisa cu sarcasm si acea sinceritate incomoda care transforma rasul intr-o forma de aparare. Daniel Ernestina – cum este cunoscut in lumea literara avocatul Emil Cremer – se distinge printr-o (auto)ironie muscatoare, toate personajele sale fiind inzestrate cu un deosebit simt al umorului, chiar daca, uneori, e involuntar. Absolvent al facultatii de Drept, Emil Cremer si-a incercat condeiul ca epigramist la revista Urzica, iar ironiile sale i-au deranjat pe mai-marii vremii si, ca urmare, autorul a devenit una dintre multele victime ale cenzurii comuniste. Ceea ce nu l-a impiedicat sa dea apoi viata unor personaje remarcabile, proza sa fiind inconfundabila si reconfortanta ca episod dintr-un sitcom de calitate.