Nu toţi copacii s-au înălţat la cer

Am ales cazul de ruptura in evoluţia unor exponenţi proeminenţi din literatura romana actuala, ruptura care a dus fie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotarator l-a constituit in condiţiile date epoca in formele ei de constrangere şi de emulaţie. Sunt convins ca in alte circumstante ecuaţia ar fi avut componente diferite. Nu sugerez ca ar fi obligatorie restrangerea in ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut adauga cu aceeaşi indreptatiţe, recunosc, şi alte aplicaţii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insista asupra unui fenomen caracteristic. Deruta evita la unii pe traseu, parţiala sau totala, s-a articulat pe planul angajarii civice şi al inchegarii estetice. Trebuie sa remarc o diferenţa in abordare, deoarece unii din cei selectaţi (G. Calinescu, M. Preda) nu mai sunt in viata, aşadar pentru ei e exclusa posibilitatea unei schimbari de destin. A survenit pentru toţi necesitatea unei racordari la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de forţa, la navala dogmatismului, la şansele unei sincronizari cu Europa. Imperios necesara a fost lepadarea de prejudecaţile naţionaliste şi provinciale, ieşirea din coşmarul ideologiei şi al somaţiei dure. S. Damian