O epistemologie a concretului

Volumul de fata contine studii de caz si reflectii asupra istoriei si epistemologiei stiintelor vietii. Toate textele reprezinta incercari noi, intreprinse din mereu alte perspective, de a transmite ceva din fascinatia obiectelor stiintifice – a acelor organisme, spatii, aparate si tehnici care au fost colonizate de cercetare si care, la randul lor, au transformat si diversificat cercetarea. In aceasta consta una dintre ambitiile unei istoriografii a culturii materiale a stiintelor motivate teoretic.Cartea este structurata in patru parti, fiecare avand un accent diferit. In prima parte este vorba despre istoricizarea cunoasterii stiintifice studiata de mine in lucrarile a patru teoreticieni ai stiintei (Ludwik Fleck, Edmund Husserl, Gaston Bachelard si Georges Canguilhem). Partea a doua consta din patru studii de caz autonome referitoare la istoria geneticii si a biologiei reproducerii. Toate relateaza despre lucrari realizate de cercetatori care au lucrat la Institutul de Biologie Kaiser-Wilhelm din Berlin-Dahlem. Pe baza materialului de caz extras din experimentele lui Carl Correns, Max Hartmann, Alfred Kuhn si ale Atelierului Dahlem de cercetare a virusurilor (care ii includea, intre altii, pe Gernot Bergold, Rolf Danneel, Georg Melchers, si Gerhard Schramm), sunt prezentate aici diverse configuratii ale experimentelor biologice si in special genetice din prima jumatate a secolului XX. Accentul cade aici pe functia organismelor model in stiintele vietii. Partea a treia se concentreaza asupra interactiunii dintre aparatura si formarea conceptelor in biologia moleculara; primul studiu are ca punct central conceptul de gena, un concept esential atat pentru genetica clasica, cat si pentru cea moleculara; in centrul celui de-al doilea studiu sta un aparat de masurare a urmelor radioactive, indispensabil pentru biologia moleculara; al treilea este centrat pe limbajul informatiei din noua biologie. In partea a patra si ultima abordez cateva chestiuni epistemologice fundamentale – mai intai relatia dintre instrumentele si obiectele cunoasterii, apoi preparatele ca o clasa speciala de obiecte epistemice si, in fine, tehnicile de inregistrare in scris utilizate in laboratorul de cercetare. (Hans-Jorg Rheinberger)HANS-JORG RHEINBERGER (n. 1946) este Director emerit la Max-Planck-Institut fur Wissenschaftsgeschichte din Berlin.Opere principale: Experiment, Differenz, Schrift. Zur Geschichte epistemischer Dinge (1992); Iterationen (2005); Historische Epistemologie zur Einfuhrung (2007); Rekurrenzen. Texte zu Althusser (2014); Die Farben des Tastens (2015); Der Kupferstecher und der Philosoph (2016). La Ratio et Revelatio a mai aparut Sectiune si imbinare. O fenomenologie a experimentului (2023).