Oameni de porumb

Oameni de porumb este romanul cel mai cunoscut şi în acelaşi timp cel mai ermetic al lui Miguel ángel Asturias, în care cititorul pendulează necontenit între real şi magic, fascinat de sunete, de descrieri, de simboluri şi de metafore. Este povestea înfruntării crâncene dintre două lumi: pe de o parte, comunităţile indigene, păstrătoare ale culturii maya, cu miturile, legendele şi tradiţiile ancestrale; pe de altă parte, societatea modernă care le aduce acestor oameni doar un viitor nedesluşit şi dezumanizat. Realismul magic, care îşi va găsi mai târziu consacrarea prin autori ca Juan Rulfo şi Gabriel García Márquez, se desăvârşeşte la Asturias într-un limbaj suprarealist, încărcat de imagini memorabile. Miguel ángel Asturias (1899-1974) s-a născut în Guatemala. După încheierea studiilor universitare în ţara sa natală, a plecat la Paris. Acolo şi-a terminat prima carte, Legendele Guatemalei, care a fost publicată la Madrid în 1930 şi apoi, tradusă în franceză, în Cahiers du Sud, cu o prefaţă a lui Paul Valéry. Tot la Paris şi-a scris primul roman, Preşedintele, care a putut fi publicat abia după căderea dictaturii din Guatemala. A scris mai multe romane, volume de poeme şi piese de teatru, dar romanul Oameni de porumb (1949) este considerat în mod unanim drept capodopera sa. Miguel ángel Asturias a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1967.