Pauza de om

Rod al unor indelungi si migaloase decantari, poezia din Un an crescut la loc, cartea de debut, avea deja o patina foarte personala, includerea in clase, subclase, directii poetice, fiind, de aceea, oarecum dificila. Descopar in cartea de acum aceeasi dorinta de autonomie, cu respect pentru cuvinte si pentru geometria spatiala a scripturalului, precum si stiinta de a „sub-prinde”, dincolo de suprafata lucrurilor, esente si motive sub imperativul unei urgente existentiale. Poezia sa a castigat in siguranta si in profunzime. In plus, o extraordinara picturalitate – versurile iti starnesc in minte ilustratii, poemele au corporalitate, inchipuind neasteptate racursiuri. Pauza de om e proiectul umanitatii depline, gata de arhitecturi viitoare. (IRINA PETRAS) Poezia lui Dan Breaz e altfel decat lasa persoana autorului sa para/apara in lume – adica civilizat, ceremonios, stilat, chiar cu/minte. In poezie are o manuire libera si provocatoare a cuvintelor, o logica poetica hranita de un absurd sprinten si o dictie poeticeasca marcata de supra/realismul unei dexteritati lingvistice imbibate de multa cultura vizuala. (MAGDA CARNECI)