Poet fara carte

Intr-o lume post-pandemica, cand limbajul, sub asediul unor realitati neobisnuite, se straduieste sa numeasca angoase noi cu vorbe vechi, poeziei ii revine un rol de mediator. In lipsa constrangerilor obiectivului, ea ne fixeaza in universal cu penita delicata a metaforei si a alegoriei, mai degraba decat prin incizia precisa a denotativului. „In vremuri ca acestea, de boli si terori,/ Frumusetea se retrage nestiuta-n tacere…” noteaza Lucian Cojocaru, aflat la al treilea volum de poezii, Poet fara carte, dupa Cuvinte nepricepute si Nespus. Ni se reveleaza astfel cheia creatiei – caci cine altul decat un poet desprins de limitarile imediatului, de conformismul „cartii” poate surprinde frumusetea ascunsa in dramele vremurilor noastre? Claudia Draganoiu