Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954

Oras al tuturor celor care vor sa-si afle un rost, Bucurestii sunt si un oras al aventurierilor cuvantului. Pasii poetilor lasa dare nevazute, serpuind din prag in prag, legand strans locuri la prima vedere cu totul straine unul de altul, ocolind obstinat cate-un punct nevralgic, sau risipite fara tinta… Detectabile numai in fosforescenta unor evocari relevante. Cenacluri celebre prind viata ca o holograma, la interferenta amintirilor multiple. Retraim, fie si in treacat, intrunirile „Junimii” ajunse la Bucuresti, mai intai pe strada Mercur, la domiciliul simandicos al lui Titu Maiorescu, apoi pe strada Furiilor 12, devenita Dimitrie Racovita, in casa lui Simion Mehedinti, caruia Maiorescu ii lasa in grija „Junimea” si „Convorbirile literare”, asistam, in biblioteca din apartamentele succesive ale lui  E. Lovinescu, pe strada Campineanu 40, apoi, peste drum, la numarul 39 si, in fine, pe bulevardul Elisabeta, la plasarea strategica a participantilor dinaintea Maestrului coliliu, prezidand la biroul care ascunde agendele „Sburatorului”, il vedem pe Alexandru Macedonski, in odaitele subredei casute din Dorobanti, impartind agate multicolore poetilor bataios romantici. Gruparile de patimasi sunt de gasit in texte mai mult sau mai putin stiute, unde se ascund, ca in niste cute ale spatiului si ale timpului, palpit de viata, scantei de inteligenta, rafale de ironii, reprosuri crunte, binecuvantari, revelatii, prabusiri disperate, iesiri tacute din scena, blesteme, soapta si urlet…