Povestiri pentru copii

Vârsta recomandată: 10+ Cu ilustrații de Radu Răileanu Traduceri din limba rusă de Otilia Cazimir, Nicolae Guma și Xenia Stroe Cuvânt-înainte de Veronica D. Niculescu „O să întâlniţi în povestirile selectate aici o lume a copilăriei nu totdeauna comodă. Dimpotrivă. Sunt multe neajunsuri și uneori tristeţea e copleșitoare; alteori, tabloul pictat e pur și simplu fermecător sau înduioșător – însă întotdeauna sub suprafaţa de culoare e surprins în profunzime sufletul copiilor, la fel ca și privirea lor specială asupra lumii. Veţi întâlni copii care se joacă cu cei de-o seamă cu ei, dar și copii care au alături doar adulţi – însă aceștia sunt adesea niște oameni atât de mari, încât de la înălţimea copiilor abia dacă se văd, iar prezenţa lor devine mai degrabă o absenţă – , copii aflaţi la vârsta primelor amintiri și copii care se pregătesc să părăsească copilăria, fie fiindcă au crescut, fie din cauză că se trezesc brusc departe de casă, aruncaţi brutal într-o lume străină și lipsiţi de protecţie.” (Veronica D. Niculescu) Anton Pavlovici CEHOV, una dintre figurile marcante ale literaturii ruse a secolului al XIX-lea, s-a născut la 17/29 ianuarie 1860, în orașul Taganrog. Între anii 1867 și 1879 face studii primare și secundare în orașul natal, manifestând o puternică pasiune pentru teatru și scris. În 1879, cu o bursă primită din partea primăriei orașului Taganrog, se înscrie la Facultatea de Medicină a Universităţii din Moscova, pe care o absolvă în 1884. Între timp, pentru a-și ajuta familia, care întâmpină mari dificultăţi financiare după falimentul afacerii tatălui, începe colaborarea cu câteva reviste umoristice, unde publică schiţe, povestiri, anunţuri, reclame și parodii. În 1884 îi apare prima carte, Basmele Melpomenei, ce reunește un număr de șase povestiri. Urmează În amurg (1887) și prima sa piesă de teatru, drama Ivanov, reprezentată în premieră pe 5 octombrie 1887, la Moscova. În 1889, la Sankt-Petersburg, apare volumul Copiii. Povestiri de Anton Cehov. În 1896 are loc premiera piesei Pescărușul, urmată de Unchiul Vanea (jucată pentru prima dată în 1899), Trei surori (cu premiera pe 31 ianuarie 1901) și Livada de vișini (reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904). Încă din timpul vieţii i se tipărește ediţia de Opere, apărută în zece volume, între anii 1899 și 1902. Grav bolnav de tuberculoză, se stinge în staţiunea Badenweiler din Germania, pe 2 iulie 1904, la vârsta de patruzeci și patru de ani.