Reforma protestanta in Transilvania secolului al XVI-lea

Reforma protestanta in Transilvania secolului al XVI-lea„Etnia si confesiunea s-au sustinut reciproc si au interferat si in Transilvania, mai ales incepand cu epoca Reformei.«Toleranta» transilvana a insemnat (in functie de realitate, dar si de interpretarea fiecaruia) acceptare si respingere in acelasi timp, incluziune (primire) si excludere, egalizare si segregare, dand societatii o forma de functionare sui generis. Transilvania a fost o regiune de interferenta dintre Apus si Rasarit si nu o linie de separatie a celor doua arii de civilizatie ale Europei, cea latina, apuseana, si cea bizantina, rasariteana. Aceste arii s-au intrepatruns, nu de putine ori maghiarii, sasii si secuii preluand caracteristici rasaritene, asa cum romanii s-au lasat influentati de particularitati apusene. Cartea de fata isi propune sa arate si felul in care s-a putut produce acest lucru in secolul al XVI-lea in viata spirituala a regiunii respective, in context european.” Ioan-Aurel PopLucrarea domnului academician Ioan-Aurel Pop ne ofera o radiografiere obiectiva a acestui ev istoric, reliefeaza magistral dinamica confesionala a Transilvaniei si pune in fata cititorului perspectivele misionare distorsionante, cel mai adesea, pentru elementul autohton. Poate fi un manual de convietuire, dar, in acelasi timp, si un semnal menit sa ne trezeasca, pentru a nu uita nici de fermitatea credintei, nici de dorul unitatii pancrestine (Ioan 17:21). Este un veritabil ghid de intelegere a secolului al XVI-lea in Transilvania si a unor decizii si proiecte imperiale menite sa tempereze unele excese dietale. Un model analitic, un fond documentar justificativ si o sinteza edificatoare pentru cautarea si regasirea radacinilor romane, latine, ale neamului nostru. Ioan ChirilaCuprinsCuvant-inainte de Ioan ChirilaIntroducereI. Epoca Reformei religioase transilvanene, de la 1500 pana la 1600: cateva date si intamplari Transilvania pana la 1541: voievodat in cadrul Regatului Ungariei Functionarea Principatului autonom (1541-1688 Situatia politica si confesionala a Transilvaniei in secolul al XVI-lea Scandala in Ecclesia Dei: cauzele Reformei religioase Cum s-au format si afirmat credintele protestante in Transilvania Acceptarea Reformei si sistemul „tolerantei” – intre universalitate si natiune Unele controverse intre confesiunile recepte ale Transilvaniei in secolul al XVI-lea Inter hos sunt dispersi per totam provinciam Valachi: situatia romanilor Tara celor patru (cinci) „religii” sau varietatea modelelor spirituale din Transilvania Domnia principelui (devenit si rege al Poloniei) Stefan Bathory Imaginea celuilalt: viziuni externe ale modelelor etnice si confesionale ale Transilvaniei in secolul al XVI-lea Imaginea de sine asupra originii si identitatii etnice Personalitati cu identitate etno-confesionala dubla, tripla sau multipla Modele culturale transilvanene in secolul Reformei protestanteII. Detalii de viata din epoca Reformei transilvanene: studii de caz Noi repere culturale in cadrul frontierei carpatice Educatia umanista si religioasa a germanilor si ungurilor Cultura si educatia romanilor – intre orizontul bizantin (ortodox), latin (catolic) si protestant Diaconul Coresi, Transilvania si Brasovul Misiunile iezuite si educatia superioara de contracarare a Reformei si de influentare a ortodocsilor Fondarea si activitatea Colegiului Major iezuit la Cluj Antonio Possevino despre Transilvania Profesori si studenti la seminarul din Cluj: instruirea lor impreuna, la bine si la rauIII. Interpretari si controverse privind soarta Reformei in Transilvania Natiune si confesiune in Transilvania secolului al XVI-lea Reforma religioasa la romani: ipoteze si observatii Din nou despre notiunea de religio romana, prezenta intr-un document transilvanean de la 6 iunie 1574 Erau toti romanii „analfabeti” (necunoscatori de latina scrisa) in secolul al XVI-lea? Scrisoarea patriarhului Chiril Lucaris din 1629 – antecedente si urmari Reforma si romanii transilvaneni in viziunea lui Cesare Alzati Reforma la romani… – cui prodest?Concluzii: Cadrul istoric in care s-a nascut si manifestat Reforma printre romanii transilvaneniIoan-Aurel Pop s-a nascut la 1 ianuarie 1955, in Santioana, judetul Cluj. Este academician, profesor universitar si doctor in istorie, specialist in istoria medievala a romanilor, a Transilvaniei si a Europei Centrale si de Sud-Est. A fost rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca intre 2012 si 2020 si presedinte al Academiei Romane in perioada 2018-2026.A absolvit Liceul „Andrei Saguna” din Brasov, ca sef de promotie, in 1974, apoi Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, in 1979. In 1989 si-a sustinut doctoratul la aceeasi universitate, cu teza Adunarile cneziale din Transilvania in secolele XIV-XVI, elaborata sub coordonarea academicianului Stefan Pascu. Lucrarea a fost publicata in 1991, la Editura Dacia, sub titlul Institutii medievale romanesti. Adunarile cneziale si nobiliare (boieresti) din Transilvania intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea, si republicata in 2022, la Editura Scoala Ardeleana, in cadrul Seriei de Autor Ioan-Aurel Pop.Dupa o perioada in invatamantul preuniversitar, ca profesor de istorie la Liceul industrial nr. 6 din Cluj-Napoca, intre 1979 si 1984, a intrat in invatamantul superior la Universitatea Babes-Bolyai. A devenit profesor universitar in 1996 si conducator de doctorate in domeniul istoriei in 2002. Activitatea sa didactica s-a desfasurat in cadrul Facultatii de Istorie si Filosofie, in aria istoriei medievale, a istoriei Transilvaniei, a paleografiei latine, a latinei ca limba a izvoarelor, a formarii natiunilor europene si a istoriei Europei Centrale.A efectuat stagii de documentare, specializare si predare in Franta, Italia, Austria, Ungaria si Germania, intre institutiile frecventate numarandu-se INALCO Paris, Institutul de Studii Italo-Germanice din Trento, Universitatea din Viena, Universitatea din Miskolc, Universitatea Central-Europeana din Budapesta si Universitatea din Tubingen. Ca visiting professor sau invitat academic, a sustinut prelegeri la Universitatea din Pittsburgh, in calitate de bursier Fulbright, la INALCO Paris, la Universitatea din Trento si la Universitatea Ca’ Foscari din Venetia.In plan institutional, a fost cercetator stiintific I si director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca intre 1993 si 2018, functie pe care o reia in aprilie 2026. Centrul, aflat initial in structura Fundatiei Culturale Romane, apoi a Institutului Cultural Roman, a fost integrat din 2007 Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romane. Ioan-Aurel Pop a detinut, de asemenea, functia de director al Institutului Cultural Roman din New York, intre 1994 si 1995, si al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia, intre 2003 si 2007.Activitatea sa stiintifica se concentreaza asupra istoriei medievale romanesti, a istoriei Transilvaniei, a raporturilor romano-maghiare, a institutiilor medievale, a formarii identitatilor colective, a structurilor sociale si politice din Europa Central-Rasariteana, a surselor latine si italiene medievale, a paleografiei latine si a istoriei culturii romanesti. A publicat si a valorificat izvoare istorice referitoare la Transilvania, indeosebi la Tara Hategului si Maramures. Cercetarile sale urmaresc geneza si afirmarea institutiilor medievale, raporturile Transilvaniei cu spatiul extracarpatic, cu Europa Centrala si Occidentala, influentele bizantine, structura etnica si confesionala a Transilvaniei si dinamica puterii in Regatul Ungariei medievale.A participat la numeroase congrese, conferinte, colocvii si sesiuni stiintifice in centre universitare si academice din Europa, America de Nord, Asia si Australia. A fost membru, membru corespondent, membru de onoare sau reprezentant in organisme stiintifice si culturale nationale si internationale, intre care Academia de Stiinte a Moldovei, Academia Europeana de Stiinte si Arta de la Salzburg, Academia Europaea, Comitetul International de Stiinte Istorice si Comitetul National al Istoricilor din Romania. A fost implicat in proiecte colective de cercetare, granturi academice, conferinte internationale si proiecte editoriale care au reunit cercetatori din Romania si din strainatate.Este membru al Academiei Romane din 2001, cand a fost ales membru corespondent, si membru titular din 2010, in cadrul Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie. In 2013 a rostit discursul de receptie cu tema Semnificatia istorica a unor nume: roman si Romania, raspunsul fiind dat de academicianul Dan Berindei. A fost ales presedinte al Academiei Romane in 2018, fiind reales in 2022 pentru un al doilea mandat, iar in prezent este presedintele Consiliului Academic Roman.In domeniul editorial si al periodicelor stiintifice, a colaborat cu numeroase reviste din tara si din strainatate. Este asociat in mod special cu activitatea revistei Transylvanian Review, a Centrului de Studii Transilvane, al carei director este din 1994. A facut parte din colegii si consilii stiintifice sau editoriale ale unor publicatii de istorie, studii culturale, istorie sociala, istorie a Moldovei, arhivistica si cercetare academica.A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universitati din Romania si Republica Moldova, intre care institutii academice din Alba Iulia, Timisoara, Oradea, Cahul, Galati, Sibiu, Chisinau, Craiova, Targoviste, Targu Mures si Cluj-Napoca. Activitatea sa a fost recompensata cu premii ale Academiei Romane, ale Fundatiei Culturale „Magazin istoric”, ale Uniunii Scriitorilor din Romania si ale unor institutii culturale, publicatii si targuri de carte. Intre distinctiile primite se numara Premiul „George Baritiu” al Academiei Romane, Premiul „Nicolae Iorga”, Premiul „Cartea Anului 2018” acordat de revista Romania literara pentru volumul Istoria, adevarul si miturile si premii pentru lucrari consacrate Transilvaniei si istoriei romanilor. A fost decorat cu ordine si medalii ale statului roman si ale Republicii Moldova, precum si cu distinctii franceze si italiene, intre care Ordinul „Palmes Academiques” in grad de Cavaler si Ordinul „Steaua Italiei” in grad de Comandor.