Reprezentari ale spatiului in credintele populare romanesti

În descrierea universului înconjurător, vizibil sau nu, diferitele mitologii apelează la reprezentări ce diferenţiază încărcătura sacră a spaţiului, opoziţia fundamentală care funcţionează aici fiind aceea de aparenţă şi esenţă. Nimic nu este ce pare a fi, sau, cu alte cuvinte, pe lângă reprezentările profane pe care le avem despre lumea aceasta, lumea cealaltă, casa în care locuim, prag, fereastră, hotar ş.a., la o lectură atentă a materialului folcloric descoperim o informaţie extrem de bogată, de coerentă ce vine în sprijinul filosofiei de viaţă a ţăranului român. Lucrarea e structurată în două mari părţi: lumea aceasta, lumea vizibilă, la care au acces şi oamenii, ca fiinţe vii, şi, respectiv, lumea cealaltă, univers paralel în care oamenii pot ajunge încă din timpul vieţii (celălalt tărâm al basmelor, în care se ajunge prin coborâri sau ascensiuni spectaculoase sau pur şi simplu prin deplasări de lungă durată, în plan orizontal, spre marginile universului terestru).