Riscurile puterii celor care ajută. Pentru psihologi, medici, asistenți sociali, profesori și preoți

Fie că suntem psihologi, medici, profesori sau asistenți sociali, ne-am dedicat unei profesii în care ajutăm oameni aflați în suferință, în nevoie, în neștiință, oameni pe care îi salvăm, îi protejăm, îi susținem sau îi creștem. Profesii dificile, care cer mari eforturi, dar oferă și mari satisfacții. Există însă doar această parte luminoasă? Putem face doar bine? Confruntați în permanență cu destine tragice, terapeuții pot aluneca pe panta umbrei, evitând suferința neputinței. Prin cartea de față, scrisă într-un limbaj accesibil și plină de exemplificări, Guggenbühl-Craig ne permite să examinăm si latura întunecată a profesiei, unde îi gasim pe cei care ajută urmărind nu beneficiul celuilalt, ci propriul beneficiu și deținerea puterii – șarlatanul, impostorul, ipocritul, falsul profet. Și să descoperim și soluția – maturizarea psihică, reducerea clivajelor prin explorarea psihicului în întregimea sa, astfel încât asistentul social să nu mai considere că își poate practica profesia inginerește, profesorul să nu mai creadă că doar elevii sunt copilăroși, iar terapeutul să nu mai vadă boala doar la pacienții lui. Adolf Guggenbühl-Craig a fost profesor la Institutul C.G. Jung din Zürich, analist jungian cu peste 50 de ani de experiența clinică. Se vorbește foarte mult despre dificultățile clienților și ale pacienților, dar foarte puțin despre umbra analistului. Formarea asistenţilor sociali, a surorilor medicale, a profesorilor, a asistentelor comunitare, a medicilor ș.a.m.d. ar trebui să urmărească informarea într-o manieră cât mai limpede a celor aflaţi în formare referitor la faptul că, în sensul descris de mine, problemele clienților lor sunt și ale lor. Asemenea replicii judecătorului englez care vede un criminal condamnat la moarte îndreptându-se către locul execuției, şi cei ce și-au ales aceste profesii ar trebui să-și spună mereu: „Doar prin mila Domnului nu sunt eu în locul lui". - Adolf Guggenbühl-Craig Un psihoterapeut poate suferi de anumite simptome nevrotice compulsive de care îl poate elibera totuşi, pe pacient. Dar procesul de individuare al pacientului va fi doar arareori activat dacă în terapeut acest proces nu este activ. Pentru analist, confruntarea cu umbra analitică este parte din procesul de individuare. Este foarte dificil pentru analist să intre în contact cu propriul sine fără să-și activeze umbra profesională. Căci sarcina sa, propria sa cale către individuare, trece prin însuși câmpul de lucru al activității sale profesionale, așa cum se întâmplă, de altfel, și în cazul altor oameni. - Adolf Guggenbühl-Craig Cuprins Cuvânt înainte. Și ne ferește de cel rău? Asistenţa socială și Inchiziţia Psihoterapeutul: șarlatan și fals profet Primul contact dintre analist și analizand Relaţia este fantasmă Analistul și viaţa pacientului din afara cabinetului Sexualitate și analiză Frica distructivă faţă de homosexualitate Analistul măgulitor Căutarea abuzivă a sensului Medicul cel puternic și pacientul infantil Arhetipul „vindecător–bolnav" și puterea Clivajul arhetipuluiDepăşirea clivajului prin exercitarea puterii Medic, psihoterapeut, asistent social și profesor Umbră, distructivitate și răutate (Homo homini lupus) Este analiza sortită eșecului? Analiza nu ajută Erosul Individuarea Psihoterapeutul neajutorat Din nou despre Eros