Satyricon

„Intriga Satyricon-ului dă seama de o vocaţie romanească fundamentală, care reia, la nivelul parodiei, tiparele romanelor greceşti anterioare. […] Toate aceste tipare sunt topite, amestecate într-o retortă magică a unui roman problematizant, ambiguu în foarte multe privinţe. Această operă neconvențională a influențat profund literatura mondială. De-a lungul timpului, a fost adaptată pentru cinema (cunoscut este, în acest sens, efortul regizorului italian Federico Fellini, în 1969), benzi desenate și operă. Petronius descrie lumea romană, comportamentul și viața de zi cu zi în maniera unui naturalist. Personajele sale, în special, în psihologia și relațiile lor interpersonale, ating o dimensiune modernă. Satyricon este o operă unică în literatură, abordând o varietate de stiluri. Cuprinde discuții comice, filosofice, versuri, proverbe și povestioare, într-un limbaj viu, menit să atragă atenția asupra naturii umane. „Satyricon-ul vehiculează o explorare a condiției umane. El se reliefează ca un roman al condiției umane, un roman al căutării, „roman-recherche”. De aceea Satyricon-ul se înfățișează efectiv ca un text fondator, cum a fost definit de același René Martin. Personajele lui Petroniu caută în permanență. Ele caută mijloace de subzistență ori de îmbogățire, însă și semnificația unui cod socio-cultural pe care îl resimțeau ca supus crizei, ambiguităților. Antieroii, mai degrabă decât eroii romanului, percepeau confuz necesitatea unui nou sistem de valori, unui nou stil de viață”. Eugen Cizek