Scrisori (1837-1859). Volumul I

Editie ingrijita, traducere, note si studiu introductiv de Leonte Ivanov „Ceea ce confera valoare segmentului epistolar al creatiei dostoievskiene este, in primul rind, deosebita sinceritate a autorului, dorinta de a-si deschide si despovara sufletul de multitudinea de griji, de intrebari si contradictii… Prin scrisori, ni se dezvaluie o perspectiva larga asupra Rusiei unei intregi jumatati de veac (anii 1830-1880), cu istoria, cu oamenii, cu zbuciumul ei, dar si o perspectiva asupra Apusului Europei, unde se resimteau atit roadele civilizatiei, cit si neajunsurile ei.” (Leonte Ivanov) „Cel mai important lucru… este ca anumite opere de arta merita efortul suplimentar de a trece peste toate impedimentele pentru a le aprecia; iar cartile lui Dostoievski merita cu siguranta acest efort. Si asta nu doar pentru felul in care domina canonul occidental, ci tocmai in ciuda acestui lucru. Pentru ca unul dintre aspectele pe care canonizarea si cursurile academice il ignora este ca Dostoievski nu e doar valoros, ci are si umor. Romanele lui au aproape mereu intrigi excelente, cumplite si complicate si profund dramatice. Au crime si tentative de crime si politie si dispute in familii disfunctionale si spioni, tipi duri si femei frumoase decazute si escroci alunecosi si boli debilitante si mosteniri neasteptate si ticalosi mierosi si tradatori si tirfe…” (David Foster Wallace) Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. In 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa revenirea la Sankt-Petersburg si-a reluat activitatea literara. A inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.