Scrisori de dragoste sI de razboi

Scrisori de dragoste si de razboi este o carte exceptionala despre vremurile de acum si despre cum moartea poate fi invinsa, din viata, prin dragoste. Jurnalista franceza Doan Bui a fost o punte intre cei doi soti si iubiti Viktoria si Pavlo Matiusa, propunandu-le un epistolar de rezistenta, problematizare, tandrete si impartasire in care Ucraina, viii si mortii, familia, dar si necunoscutii, fac parte dintr-un angrenaj urias si dramatic. Tragedia Ucrainei este depasita, in aceste scrisori, prin speranta, patriotism si, nu in ultimul rand, prin iubire. Viktoria si Pavlo construiesc un cuib al intregii lor vieti, derulate sub lupa razboiului, iar acest cuib narativ ii aduna statornic si ii face sa fie supravietuitori tenace. Epistolarul lor devine astfel o marturie esentiala despre cum timpurile atroce, razboiul si criza in cuplu nu pot totusi distruge credinta in dragoste, prietenie, solidaritate. Cititorule, iti fagaduiesc ca nu vei lasa aceasta carte din mana. Si ca o vei darui si altora sa o citeasca.Ruxandra CesereanuSemne de carteAm auzit numele lui Pavlo Matiusa pentru prima data in vara anului 2022, cand am descoperit un text de‑al sau: „Fericirea e oare posibila pe timp de razboi?” Stiam despre el doar ca e un scriitor ucrainean plecat ca voluntar pe front. Voluntar, deoarece, fiind tata a patru copii, avea dreptul sa paraseasca tara. L‑am contactat dintr‑un motiv care, privind acum inapoi, mi se pare destul de cinic: pregateam un reportaj despre contraofensiva si voiam sa aflu mai multe despre pierderile umane. — Doan BuiDin perioada cand am fugit din Kiev si ne‑am refugiat in Muntii Carpati, nu‑mi aduc aminte de niciun sunet. Cred ca, din acel moment, am incetat sa mai ascultam muzica. Era chiar inainte ca tu sa mergi la razboi si eu sa plec in Franta cu copiii. Tu voiai sa pleci sa lupti pentru viitorul copiilor nostri. Eu nu ma gandeam atat de departe, voiam sa le asigur un prezent. Asta este poate eterna diferenta dintre noi, femeile, si voi, barbatii. Voi visati la viitor. Va ganditi la trecut. Insa noi, femeile, mai ales cand avem copii, nu ne permitem acest lux: suntem coplesite de urgentele prezentului, de miile de griji ale vietii de zi cu zi. Si, in primavara lui 2022, lucrurile au decurs astfel. Eu aveam sa ma ocup de prezent, de familia noastra. — Viktoria MatiusaAm intrat repede intr‑o cladire in ruine din apropiere, ca o cicatrice de razboi. Pe jos, langa intrare, era un ursulet de plus urias, ca o creatura vie care pazea locul. Cineva il lasase acolo intentionat sau poate ajunsese acolo intamplator, in urma exploziei din apartament. Ma uitam la mesajele de pe telefonul meu cand, brusc, s‑a deschis o usa, undeva la etaj, in aceasta cladire distrusa, in care fiecare perete era strapuns de schije. Apoi a aparut o femeie de vreo patruzeci de ani. Eu aveam vesta antiglont, casca, armele. Ea era doar in halat, complet indiferenta la zgomotul exploziilor. — Pavlo Matiusa