Sinestezii tarzii

Îmbrățișarea unui cântec, mirosul trecutului, miresmele foșnitoare, lumina mirositoare sunt tot atâtea moduri de a înțelege viața, iar „a înțelege înseamnă a lua forma lucrurilor, forma lumii, forma vieții“. Sinesteziile oferite aici invită la împărtășirea unei nudități estezice fruste, în încercarea de a conferi sinesteziei (specie sensibilă) atributele sinergiei (specie psihologică). Lumea percepției nemijlocite este un construct intențional, el își impune propriul epochē, iar această percepție este cu atât mai pură cu cât epochē-ul este mai radical. Radicalism care vine, se pare, în chip de companion, necesar și benefic, al vârstei – de aceea sinesteziile, adevăratele sinestezii, nu pot fi decât… târzii. – Emil Dinga