Singuratatea unei femei

Singuratatea unei femei - Arta Conversatiei, volumul 2 - Ileana Vulpescu   La o masa in gradina unui restaurant. Alexandru (figura de pensionar care a fost cineva la viata lui - sigur pe sine, usor apatic. O priveste pe Sanziana cu un licar de lumina, dar si de invidie. A terminat de mancat si isi toarna vin intr-un pahar. Sanziana are in fata o cafea). Chiar nu vrei sa mananci nimic? Sanziana: Nu, multumesc. Alexandru: Poate o picatura din vinul asta: e-o „Feteasca regala“ excelenta. Sanziana: Nu de mancare si de bautura-mi arde mie acum. Alexandru: Iti mai aduci aminte prima noastra iesire la restaurant? Era intr-o vara, la fostul Vasile Roaita... Aveai... Oare ce varsta aveai? Sanziana: Nouasprezece ani. Alexandru: Exact... Tin minte c-am comandat icre negre si sampanie. Doamne... cum trece vremea... Sa stii ca nu te-ai schimbat prea mult... Se pare ca timpul si timpurile, cum iti placea sa spui, nu te-au afectat cine stie cat! Ai vreun secret al conservarii? Sanziana (a paguba, ironic): Caracterul! Alexandru: A, dupa cate vad, ma-ntampini de pe pozitii de forta! Sanziana (stapanindu-se cu greu): Ca mi-ai facut praf tineretea... Alexandru: Totul se face praf, doamna. Sanziana: Ca mi-ai umilit existenta, timp de zece ani cat a durat casnicia noastra, aproape c-am inteles; ca m-ai lasat sa numar francul, cand tu castigai nu gluma, ca m-ai lasat cu un copil, bineinteles.   Dar sa vrei, si se pare c-ai reusit, sa-mi furi si copilul, asta intrece orice masura si e peste puterea mea de-ntelegere. Te rog sa-mi lasi fata-n pace! De ce trebuie sa profiti mereu de cate-o conjunctura cand sociala, cand familiala?!   CUPRINS:   Prefata de Irina Gheorghiu  TABLOUL 1     TABLOUL 2    TABLOUL 3   TABLOUL 4    TABLOUL 5    Postfata de Maria Cojocaru    INSTANTANEE FOTO