Spre Infinit

poezii crestine credinta, speranta, dragoste, dor Cine si-ar fi putut imagina ca infinitul poate fi cuprins chiar de inima omului? A fost sadit in noi, in fiecare, de Creatorul nostru. Omul nu este doar o fiinta finita, cum afirma gandirea contemporana, ci si o fiinta infinita. Insatisfactia omului in fata finitului, aspiratia sa catre infinit sunt manifestari ale divinului in om, sunt marturia omului in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu si nu doar a lumii. Spre infinit, spre nepatruns, Ades calatorim cu gandul… Spre locul unde e ISUS. Iar cand vom parasi pamantul, Pe langa mii de galaxii, Noi vom zbura – a Sa mireasa – Spre infinit, spre vesnicii, Stiind ca vom ajunge ACASA. In cele din urma, depinde de fiecare ce alege: Sa urce spre lumina sau sa coboare in abis. Dragostea lui Dumnezeu este aceeasi pentru fiecare.