Suicidul in literatura romana

Marile probleme ale existentei i-au preocupat din cele mai vechi timpuri pe ganditorii lumii, meditatiile lor concretizandu-se atat in opere filosofice, cat si in creatiile literare. Una dintre intrebarile fundamentale vizeaza cautarea sensului existentei, raspunsul la intrebarea daca viata merita sau nu sa fie traita. De aceasta problema existentiala majora se ocupa in cartea ei si Angelica Ionce, in lucrarea intitulata Suicidul in literatura romana. Initial teza de doctorat, studiul contine patru sectiuni ample, bine documentate, care jaloneaza etapele demersului realizat. Deja titlurile capitolelor se dovedesc elocvente: O viziune asupra sinuciderii, Momente si forme in evolutia conceptului de sinucidere, Perspectiva literara a sinuciderii si Conditia personajului sinucigas. La acestea se adauga Argumentul, Concluziile si Bibliografia bogata, insumand numeroase titluri de referinta. Principalele idei care au stat la baza investigatiei au fost expuse in preambulul lucrarii. De la bun inceput, autoarea precizeaza ca sinuciderea ca autosuprimare a existat din cele mai vechi timpuri, subiectul fiind dezbatut destul de amplu in lucrarile de specialitate. Cu toate acestea, „pana acuma nu s-a realizat un studiu mai amanuntit al sinuciderii unor mari scriitori din literatura romana”. Aici trebuie cautata si principala noutate a sintezei realizate de catre Angelica Ionce. Alegand o tema grava, exegeta a incercat sa descifreze mobilurile psihologice ascunse care au dus la cazurile tragice analizate. Acestea pot fi extrem de diferite, de la singuratatea apasatoare la tentativa de a salva o onoare pierduta, la incercarea de regasire a sinelui sau la drama provocata de o iubire neimpartasita. Chiar daca nu isi propune o tratare exhaustiva a subiectului, Angelica Ionce urmareste problema din puncte de vedere diferite: psihologic, filosofic, etic, moral si clinic. Ipoteza care se gaseste la baza cercetarii este aceea ca „toate sinuciderile, incepand inca din Antichitate si pana in zilele noastre au elemente comune complementare, care se intrepatrund, firul logic al acestora avand intotdeauna la baza individul ca fiinta rationala, capabila de a dispune de liberul arbitru in deciziile sale, inclusiv in ceea ce priveste alegerea vietii sau a mortii”. Decizia de a scrie despre Suicidul in literatura romana este motivata prin faptul ca acest subiect complex nu a fost tratat inca din toate perspectivele. De aici si caracterul novator al lucrarii, care analizeaza din puncte de vedere inedite problema sinuciderii si cauzele acesteia. Lucrarea consacra un spatiu important scriitorilor romani care au ales sa treaca Styxul, insistand pe motivele care i-au determinat sa comita gestul fatal. (Prof. Univ. Dr. Gheorghe Glodeanu)