Toate familiile fericite

Carlos Fuentes scrie despre durerea din familii. El cercetează și speranțele înșelate ale Mexicului modern. Povestirile sale explorează și nemulțumirea din lumea largă. O familie are puține legături în afara singurătății împărtășite. O mamă îl înfruntă pe bărbatul care i-a ucis fiica. Doi oameni, un cuplu neașteptat, își rememorează tinerețea petrecută împreună. Trei femei stau lângă sicriul tatălui lor.

Aceste povestiri tragice folosesc limbajul vieții de zi cu zi. Ele pornesc de la viziunea lui Tolstoi asupra familiilor: cele fericite se deosebesc de cele nefericite. Un cor cu rădăcini în mit intervine între povestiri. Judecățile sale pot fi aspre și greu de prevăzut. Numeroasele sale voci trec de la viață la moarte. Ele înfățișează copii ai străzii și oameni pe care ceilalți îi ignoră. Cei care suferă încă mai au speranță. Vocile lor cer și schimbare. Abordarea lui Fuentes are legături cu Octavio Paz și Juan Rulfo.

Fuentes (1928–2012) a fost un scriitor de seamă al boomului latino-american. A scris romane, povestiri și eseuri, dar și piese de teatru și scenarii de film. Opera sa a avut cititori în peste patruzeci de țări. A participat la viața publică și politică a Mexicului. A ținut prelegeri la Princeton și Harvard, dar și la Columbia și Cambridge. A câștigat premiile Rómulo Gallegos și Alfonso Reyes, precum și Premiul Cervantes. A mai primit premiile Grinzane Cavour și Galileo. A câștigat Premiul Prințul de Asturias pentru literatură. Franța i-a acordat și Legiunea de Onoare.