Trandafiri

"Intr-o zi a venit la mine un poet, a scris un text lung pe spinarea mea, avea multe semne de exclamare, de intrebare, multe puncte fara vreun echivoc, murmuram din cand in cand da, nu, da, nu. El scria necontenit, frenetic, dureros, rebel. Nu mi-a citit niciodata din acel pergament, a plecat cu penele smulse, inainte atat de prezente, fara niciun cuvant, abandonandu-ma intr-o cautare de oglinzi, in care sa-i pot descifra arabe?te sensul. O zi intreaga nu-mi ajungea pentru a-i atinge sfarsitul, iar noaptea ma coplesea argintiul treaz al uitarii, ma rasuceam prin stanga prin dreapta, tinandu-mi zadarnic sira, coastele. indiferenta la neintelegeri marunte, luna neagra se dadea in leagan: sus, jos. in alta zi, cand nu mai aveam habar de text, a venit la mine un alt poet si l-a citit cu voce tare. Am tacut, pentru ca era de dragoste.”