Un atlas al corupţiei

Ștefan Liiceanu analizează corupția din România și costurile ei. El folosește rapoarte ale Direcției Naționale Anticorupție din România, dintr-o perioadă de douăzeci de ani. Le compară cu cercetări din întreaga lume. Cartea prezintă modele, concepte, teorii și teste. Include și o bibliografie amplă.

Este o carte de nonficțiune despre politică. Îmbină cercetarea cu relatări ale unor evenimente reale. Se adresează românilor care vor să-și înțeleagă țara și să o schimbe. Printre ei se numără jurnaliștii și cei implicați în schimbarea civică. Cartea se adresează și oamenilor politici și viitorilor conducători ai țării.

Liiceanu spune că indignarea, singură, nu poate explica fenomenul corupției. Faptul că există și în alte țări nu face problema României mai puțin gravă. El consideră corupția un fenomen răspândit, nu unul marginal. Estimează costul anual maxim la 45 de miliarde de euro, adică 15% din PIB. Suma include și câștigurile pierdute prin ratarea unor oportunități. El spune că fenomenul corupției a frânat dezvoltarea României. A împiedicat țara să ajungă la nivelul celor mai dezvoltate state din Europa de Vest. Evaziunea fiscală — neplata impozitelor datorate — contribuie la această pierdere de avuție.

Cartea leagă guvernarea de către cetățeni de măsurile pentru oprirea și limitarea corupției. Susține că cetățenii trebuie să le ceară socoteală conducătorilor pe care îi aleg. La fel trebuie să procedeze și cu instituțiile publice. Liiceanu speră ca cititorii să simtă indignare. Speră, de asemenea, ca ei să refuze ferm să accepte lucrurile așa cum sunt.