Vasco da Gama navigheaza

„Rasfoiesc filele acestei carti si aleg la intamplare pasaje, intr-un mic joc divinatoriu. Ca versetele din Psalmi, ar spune cineva. Nu. Infinit mai discret: fara a ridica glasul, fara prezumtii. Tin in mainile mele (umede) unul din cele mai riscante romane pe care le-a dat literatura romana in ultimii ani. Aici si acum, febril, plin de viata. Profund inactual si atipic.” (Diana Adamek) Diana Adamek propune un roman senzorial, configurat prin supraabundenta imaginii in opulente sinestezice, arunca straturi de culoare peste blocurile de piatra ale egipteanului, ingroapa in fluxuri de vegetatie peretii drepti ai naratiunii, declansand o avalansa cromatica ce va absorbi in curgerea ei rigorile formale. Detaliile nu sunt nici o clipa gandite intru desavarsirea structurii, digresiunile nu sunt sacrificate in virtutea armoniilor supraformale, dimpotriva, geografia romanului e lichida, neprevazuta, labirintica, deschisa capriciului si simturilor.