Văzând glasuri

In martie 1988, la o universitate americana pentru surdomuti s-au declansat ample proteste: studentii nu cereau doar schimbarea rectorului, ci, in ultima instanta, acceptarea statutului lor aparte, greu de inteles pentru lumea din jur care aude. Incitat de acest eveniment, Oliver Sacks intreprinde o cercetare a universului surzilor si a limbajului semnelor – un limbaj de o formidabila bogatie si plasticitate, posedand o gramatica proprie, a carei intelegere ne conduce spre cele mai profunde straturi ale gandirii. Vazand glasuri e o carte revelatoare. Ne indeamna sa meditam asupra limbajului in genere si ne spune povestea emotionanta a unor oameni care sunt la fel ca noi, si totusi foarte diferiti. Ne apropie de esenta conditiei umane. „Existenta unui limbaj vizual, cel al semnelor, precum si imbunatatirea evidenta a perceptiei si a inteligentei vizuale care insoteste insusirea acestuia ne arata ce potential bogat are creierul, potential pe care abia daca l-am fi putut banui, ne arata plasticitatea si resursele aproape nelimitate ale sistemului nervos, ale organismului uman, cand se confrunta cu noul si trebuie sa se adapteze.“ — OLIVER SACKS