Viata in crangul cu tei. Memoria timpului pierdut

Romanul , cu o inalta tinuta artistica , cu o abundenta metaforica , miroase a paine calda , a transpiratie de mineri onesti , cinstiti , a parfum de tei cu iubire de semeni si invita la confruntare intelectuala si dialog deschis. Proband reinvierea anonimilor si amintirilor , imbracand camasa adevarului framantat de incertitudini in paradigma vietii dar ajuns in timpul lamuririlor Vintila Anastasescu , jalonat de repere morale , resusciteaza Mina dintr - o clipa astrala sub semnul vertical al biruintei si pasind printre sarcofage cu amintiri simte totusi , ca deznadejdea da puteri. Socotind munca o creatie cosmica si intrebandu - se retoric retoric : ,, Cui ii e frica de adevar ? " autorul traieste tragedia umana ( personala dar si a universului ) , simte cum moartea sta la panda si cu toate astea exclama inca extrem de optimist : ,, Ce mult te iubesc viata ! "