Viata si activitatea lui Spiru C. Haret

Viata si activitatea lui Spiru C. HaretEditie aniversara si cuvant-inainte de Ioan-Aurel PopFisa biografica a autorului de Alina HucaiPe coperta: Statuia lui Spiru Haret din Piata Universitatii, Bucuresti, realizata de Ion Jalea in 1935, din marmura de CarraraOmagiu editorial la 175 de ani de la nasterea lui Spiru Haret (15 februarie 1851, Iasi – 17 decembrie 1912, Bucuresti), „Omul Scoalei”, intemeietor vizionar al invatamantului romanesc modern, matematician, fizician, astronom, profesor, pedagog, ministru al Instructiunii si Cultelor, academicianVolum aparut sub egida partenerilor nostri culturali si institutionali: Institutul de Istorie „George Baritiu” Cluj-Napoca – Academia Romana, Inspectoratul Scolar Judetean Cluj si Fundatia Transilvania LeadersScrisa de filologul si istoricul literar Gheorghe Adamescu, Secretar General al Ministerului Instructiunii si Cultelor la inceputul secolului XX, aceasta lucrare este prima monografie care a pus bazele reconstituirii biografice si sintezei complexei activitati pedagogice, stiintifice, sociale si politice a lui Spiru Haret. Aflam astfel cum poate cel mai important si mai implicat ministru al Educatiei pe care l-a avut Romania in toate timpurile, cu geniu vizionar, personalitate creatoare si caracter integru, si-a dedicat viata scolii si misiunii de luminare prin carte si invatatura a poporului.IOAN-AUREL POP: „O societate viabila a viitorului – nationala, regionala, globala sau altminteri – nu poate exista fara o educatie sanatoasa si serioasa. Sanatatea educatiei depinde de noi toti, dar este asigurata concret de cei care iau deciziile, iar acestia trebuie sa fie culti, educati, performanti. Calitatea inalta a conducatorilor ar predispune la cresterea calitatii dascalilor, iar din dascali buni vor iesi absolventi buni. Spiru Haret ne-a dat modelul. El a creat o scoala valabila si viabila timp de decenii. El ramane exemplul de urmat si astazi, pentru ca valorile autentice nu se perimeaza niciodata.”GHEORGHE ADAMESCU (n. 23 iulie 1869, Bucuresti; parintii: tatal Andrei (preot) si mama Anghelina – d. 4 aprilie 1942, Bucuresti) a fost istoric literar, membru corespondent al Academiei Romane (ales in 21 iunie 1921) si membru al Societatii Scriitorilor (viitoarea Uniune a Scriitorilor din Romania), monograf, biograf si bibliograf, publicist, profesor de limba romana si limba latina, traducator. A desfasurat o bogata activitate filologica, fiind autor unic ori coautor de studii si lucrari din domenii variate: critica, teorie si istorie literara, lingvistica, pedagogie, etnografie si folclor, istorie, istoria invatamantului, manuale scolare (carti de citire si compozitie, cursuri de limba si literatura romana pentru gimnazii, licee si seminare, pentru scolile secundare de baieti si fete), biografii ale unor mari personalitati culturale si bibliografii de specialitate. A elaborat studii cu caracter de popularizare, a intocmit mai multe antologii, a cules pagini de folclor romanesc.Si-a inceput studiile primare la Pensionatul „Schewitz-Thierren” si la Scoala „Clementa” din Bucuresti. A urmat invatamantul secundar la Liceul „Sfantul Sava” din Bucuresti. A fost atras de literatura inca de pe bancile liceului. Debutul sau in literatura a avut loc in 1885, la varsta de 16 ani, cu poezii care au aparut in ziarul Romania, apoi cu anecdote si schite publicate in Romania libera si Adevarul. In anii urmatori, a continuat sa publice in paginile publicatiilor literare Revista literara, Convorbiri literare si Romania literara.Dupa sustinerea examenului de bacalaureat, a fost admis prin concurs la Facultatea de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti. Ca student a participat, in 1891, la infiintarea Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor, organizatie care a desfasurat o bogata activitate culturala si politica pentru intarirea unitatii politice a romanilor din Romania si Transilvania.Si-a sustinut Licenta in Istorie–Filologie (1892), cu teza „Revolutiunea romana de peste munti in 1848–1849”. In acelasi an, si-a facut debutul editorial cu lucrarea Luptele pentru nationalitate ale romanilor de peste munti in 1848–1849, scrisa sub influenta proaspetelor cercetari realizate pentru teza de licenta.Si-a definitivat apoi pregatirea si specializarea filologica in strainatate, la Facultatea de Litere din Geneva si la Ecole des Hautes Etudes si Ecole de Chartres din Paris (Sorbona).Si-a inceput activitatea profesionala ca profesor suplinitor de limba romana si limba latina la Scoala Gimnaziala din Galati si la Liceul „Vasile Alecsandri” din acelasi oras.Ulterior, a activat ca profesor titular de limba romana la mai multe institutii scolare din Bucuresti: Gimnaziul „Gheorghe Sincai”, Liceul „Gheorghe Lazar”, Liceul „Sfantul Sava”, Scoala Normala a „Societatii pentru invatatura poporului roman”.In 1898, a fost desemnat membru in Consiliul General de Instructiune, iar ulterior, Inspector General in invatamantul primar si normal.A fost unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Spiru Haret, ocupand in timpul ministeriatului sau functia de Secretar General pentru Invatamant Primar si Rural in cadrul Ministerului Instructiunii Publice (1901–1904).A exercitat, de-a lungul timpului, si alte functii publice cu atributii culturale, educationale si sociale: secretar al Asociatiei Corpului Didactic, subdirector la Institutul de Literatura si Bibliografie, membru in comitetul de redactie al revistei populare Albina, membru fondator al ziarului Secolul, secretar si vicepresedinte al comitetului de condu-cere al Ateneului Roman, membru si presedinte al Societatii „Ateneului Roman. Sectiunea Literara” (24 octombrie 1904).A scris una dintre primele istorii literare din spatiul romanesc: Istoria literaturii romane (1914), o istorie a creatiilor literare din literatura romana de la origini pana in 1910. Aparuta in „Biblioteca pentru toti” nr. 846-850 (din editia a III-a, ultimul tiraj dateaza din 1938), Istoria literaturii romane de Gheorghe Adamescu a fost „cea mai populara expunere de ansamblu asupra literaturii romane si singura pana acum tiparita intr-o colectie de larga raspandire” (George Ivascu, Istoria literaturii romane, vol. I).A editat, intre 1921 si 1928, o lucrare de pionierat la acea vreme, cea dintai bibliografie a literaturii romane in trei volume, structurata pe autori, cu trimiteri la opere si scrieri critice, intitulata Contributiuni la bibliografia romaneasca, surclasata ulterior doar de Bibliografia romaneasca veche a lui Ioan Bianu, Nerva Hodos si Dan Simionescu.A participat, alaturi de lingvistul Ion Aurel Candrea, la redactarea Dictionarului enciclopedic ilustrat, alcatuind partea de istorie-geografie, iar alaturi de criticii literari Mihail Dragomirescu si N.I. Russu, la scrierea monumentalei lucrari in mai multe parti si volume, Literatura romana din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre.