VREMEA DE APOI

La obiect, autorul ne pune în faţa unor pagini scrise uneori cu ani în urmă, pagini de sertar. A trăit succesiv un dezastru, un măcel, un flagel. Aceasta ajunge pentru o viaţă de om, pentru o vârstă, o generaţie, o epocă, pentru cel ce-a trăit neliniştea ei şi a unor mari convulsiuni sociale, politice şi morale. De aici, în fond, titlul volumului său: O tempora!... fiindcă – în faţa unei epoci în care suferinţe, înfrângeri, haos moral şi spiritual coexista – autorul e surprins nu o dată exclamând cu retorul antic: O, timpuri, o moravuri! Şi, paralel, Vremea de apoi T fiindcă, în sensul eshatologic al timpului istoric, ţipătul tragic al unei umanităţi sfâşiate – această vreme a fost bântuită de un vânt apocaliptic de sfârşit de lume.