Zâmbetele nu fac zgomot

Antonia Baldi scrie cărți ilustrate, dar propria viață i se pare grea. Este divorțată și își plânge mama. Își crește copilul de opt ani, Vittoria. Fostul ei soț așteaptă un copil cu noua parteneră. Și tatăl ei și-a găsit din nou dragostea. Munca, treburile casei și pregătirile de Crăciun îi lasă puțin timp de gândire.

Romanul Enricăi Tesio îmbină drama de familie, dragostea și satira socială. Privește cu umor defectele societății. Se adresează cititorilor cărora le plac poveștile despre doliu și creșterea copiilor. Cadrul de Crăciun ridică întrebări despre grabă și nevoia de a fi perfect. Cartea arată și cum furia publică poate pedepsi o singură greșeală.

La o lansare de carte, Antonia le spune copiilor că Moș Crăciun nu există. Monica Pozzi publică un videoclip și îndeamnă lumea să o boicoteze. Presa răspândește știrea. Evenimentele de promovare a cărților Antoniei sunt anulate. Ea se refugiază în casa de la țară a mamei sale decedate. Acolo, își amintește de copilărie și de căsnicie. Își amintește și de accidentul de mașină în care a murit fratele ei, Andrea. Încă vorbește cu el în gând.

Fostul soț al Monicăi, avocatul Riccardo Politi, îi oferă Antoniei ajutor juridic. Cei doi încep o relație amoroasă, dar ea are apoi îndoieli. Eliberată de cerințele vieții publice, găsește timp pentru Vittoria și pentru scris. Dezleagă misterul scrisorilor despre care se spune că vin de la Moș Crăciun. Totuși, dorința copilului de a primi Turnul din Pisa încă o pune la încercare. Antonia începe să accepte că viața nu trebuie să fie perfectă.

Tesio este din Torino. Are trei copii și un partener. Lucrează ca autoare de texte publicitare de la douăzeci de ani. Scrie poezii și romane și a debutat în 2015. Operele ei au fost adaptate pentru film și scenă. Există și planuri pentru ecranizarea acestui roman. Roxana Panaite a tradus cartea din italiană pentru colecția Corola.