Zumzet murgiu

Lino, uitai Tesla in clopotnita! Lina auzi ce spune barbatu-sau, Stefan, dar nu zise nimic; era miezul noptii. Cu miscari grabite, putin nesigure, bunicul a iesit din asternut si, sumar cum era imbracat, a pornit catre clopotnita. Nu era departe. Cand se apropie de locul unde se afla cladirea cu pricina, a ramas tintuit locului. Pe lantul de mijloc al gardului de langa clopotnita, inaltata intr-un echilibru nefiresc, statea o faptura despletita, intr-un vesmant alb, lung, cu ochii sclipindu-i in luna plina ce ilumina difuz scena.   A dat sa faca un pas in fata spre bina, dar s-a pomenit alergand inapoi catre casa, cu un elan de care nu avea prea multa cunostinta. A intrat tiptil inapoi in toala, fara sa scoata un cuvant... Dimineata, in drum spre lucru, la clopotnita de langa biserica cimitirului, mintea i se limpezi deodata si isi aminti de vorbaria satului in legatura cu fata vecinei de langa clopotnita. Oara, pe numele sau mic, adolescenta, iesea uneori din casa in noptile cu luna plina si se preumbla pe unde nu gandeai; cica era lunatica.   Ajungand la binaua in lucru, Stefan o intalni pe Leana lui Bildir, mergand de mana cu fiica-sa, Oara, catre scoala. Copila intoarse capul spre Stefan si merse asa pana nu se mai vazura.   Tesla nu mai era in locul unde o lasase; zacea pe pragul clopotnitei, parca obosita de noaptea lunga cu luna plina.