Anestezicul din palmă

La Viku Zenescu avangarda traditionala e remixata sonor - "pe cantar toate regretele ma haleau ca egretele" - si pseudo/para-filosofic/moralizant de un post-romantic conectat la new media, care se retrage nu in turnul de fildes, ci "intr-un foisor" (oarecare, dar de foc), sa "dea drumul la monitoare si la microfon..." Ca si in rock sau performance in general, volumul puternic sau chiar zgomotul camufleaza o mare sensibilitate si delicatete (adeseori profunde si/sau] ranite); numai ca poetul nostru isi tine si inteligenta in iad, prefacandu-se a-i face hachitele digresive ca. desirandu-o, sa dezgoleasca haul nostru cel de toate zilele. Un asemenea poet prinde "muzica linistii" chiar si pe Youtube si, nedand doi bani pe asteptarile sau tiparele noastre, isi urmeaza calea lui, cea a unor deschideri si hoinareli inepuizabile, in ritmul obsedant al unei "nebunii lucide”...- Chris Tanasescu (MARGENTO)