Ciuleandra

Desi a fost in general bine primit imediat dupa aparitie de critica de intampinare in exercitiu (au scris favorabil Perpessicius, N. Davidescu, M. Ralea), romanul Ciuleandra (1927) nu a fost creditat ca o naratiune de performanta, la nivelul capodoperelor unui scriitor consacrat prin Ion (1920) si Padurea spanzuratilor (1922).

Criticii (in mod special Pompiliu Constantinescu) i-au reprosat fie superficialitatea analizei psihologice, fie intriga senzationala, fie artificiozitatea conflictului melodramatic. Autorul insusi a marturisit in jurnal usurinta cu care a scris micul roman intr-o perioada de tatonare si mobilizare a eforturilor de constructie pentru Rascoala. Transcrierea finala a romanului, in august 1927, a avut totusi dificultatile ei, datorita indoielilor autorului, suspiciunii ca naratiunea sufera de artificialitate: Parca e ceva livresc in viata pe care o traiesc figurile - noteaza scriitorul in jurnal la data de 8 august 1927.