Cronicar intarziat

Trăiesc înconjurat de cărti, numeroase cărti care îmi întretin admiratia pentru literatura română. Rafturile cu scriitori contemporani cresc în volum de la o zi la alta si mă bucur de această realitate livrescă, temându-mă în aceeasi măsură că nu voi putea citi toate aceste cărti într-o viată de om (nesocotind cărtile fade, de ignorat). Trăim într-o epocă, nu numai de recuperări/restituiri istorico-literare, după 1989, ci si de un un dinamism nemaiîntâlnit în literatura română, comparabil poate cu momentul interbelic al coabitării modernismului cu avangardismul. Apar într-un ritm aiuritor noi „generatii”: nouăzecistă, fracturistă, douămiiistă, ale mileniului III. Dar sunt multi tineri scriitori cu personalitate care certifică prin creatia lor că viitorul literaturii române este asigurat.