Futilități electorale și alte povești de adormit oameni mari

Dincolo de ideologii, "produse de tip fast food ale gandirii", discursul politic este un monolog monocrom asupra infaptuirii analizata in raportul dialectic dintre aspiratie si implinire. Se defineste fara echivoc "ce trebuie sa se poata si de ce trebuie sa se poata", punand sub semnul intrebarii chiar si ceea ce "nu s-a putut sa se poata". Se explica apoi, cu lux de amanunte, "ce se poate, cum se poate si de ce antecesorii nu au putut."

Concluzia este invariabila: "se poate mai mult si mai bine decat au putut sau pot altii". Se stabileste clar de ce nu s-a putut: "pentru ca nu s-a vrut!". Deoarece e axiomatic, "daca se vrea, se poate si se va putea sa se poata". Concluzionand: cum sa nu-i iubesti? - Adriana Bogatu, Adrian Victor Vank