Intre eros, solitudine si Brahms

Propensiunea spre autenticism, voluptatea faptelor nude constituie însăşi esenţa discursului epic holbanian. într-o scrisoare către Octav Şuluţiu, Anton Holban nu pierde ocazia de a dezvălui elemente esenţiale care au susţinut geneza romanului O moarte care nu dovedeşte nimic: „Ştii că a fost scrisă în cinci ani de zile? Ştii că fiecare rând l-am suferit! Ştii că toate morţile sunt veritabile?” Ştii că dintr-un caiet de patru ori mai mare am tăiat trei sferturi? Căci să nu-ţi facă iluzie tinereţea mea exterioară: singurătatea mea perfectă m-a făcut totdeauna mai lucid asupra oamenilor şi asupra mea. N-a fost scris un rând fără o vibraţie sufletească, mereu corespunzătoare.