Mysterium Coniunctionis. Cercetări asupra separării şi unirii contrastelor sufleteşti în alchimie

Cel care are chiar şi numai cunoştinţe sumare de literatură alchimică ştie că pe adepţi îi interesa o unire finală a substanţelor — oricum ar fi numit-o pe aceasta. Prin această legătură ei sperau să atingă ţelul operei, şi anume producerea aurului sau a unui echivalent simbolic. Conjuncţia este fără îndoială imaginea primordială a ceea ce numim astăzi legătură chimică. […] Spre deosebire de idealul alchimiei care consta în fabricarea unei substanţe secrete, unui om, unei anima mundi sau unui Deus «terrenus» şi despre care s-a sperat că va fi un salvator din toate necazurile omeneşti, interpretarea psihologică (pregătită de alchimişti) duce la ideea totalităţii omeneşti. Această idee are mai întâi o importanţă terapeutică, ea tinzând să cuprindă noţional acea stare psihică ce rezultă din depăşirea unei disocieri, şi anume a distanţei dintre conştiinţă şi inconştient. Compensarea alchimică corespunde integrării inconştientului în conştiinţă, proces prin care ambele sunt modificate. Conştiinţa cunoaşte o lărgire în special prin împingerea mai departe a orizontului ei, ceea ce înseamnă întâi o îmbunătăţire considerabilă a situaţiei psihice de ansamblu, tulburarea conştiinţei fiind înlăturată prin contrapoziţia inconştientului. În schimb, pentru că tot ce-i bun trebuie plătit scump, conflictul mai înainte inconştient este conştientizat şi astfel conştiinţa este împovărată cu o grea ipotecă, fiindcă acum soluţionarea conflictului este aşteptată de la ea. Pentru îndeplinirea acestei sarcini ea pare să fie înzestrată şi pregătită însă la fel de prost ca şi aceea a alchimistului medieval. […] Ideea conjuncţiei constituie un alt exemplu pentru dezvoltarea treptată a unei idei de-a lungul mileniilor. Istoria sa decurge în două curente care sunt în mare parte independente unul de celălalt, unul aparţinând teologiei, celălalt alchimiei. În timp ce cea din urmă s-a stins de vreo două sute de ani încoace, în afara unor rămăşiţe minore, cea dintâi a cunoscut o nouă înflorire în dogma lui assumptio, de unde se poate vedea că fluxul dezvoltării nu s-a oprit încă nicidecum. C.G. Jung Cuprins: IV REX ŞI REGINA 1. Introducere 2. Aur şi spirit 3. Transformarea regească 4. Însănătoşirea regelui (Cantilena Riplaei) 5. Latura întunecată a regelui 6. Regele ca anthropos 7. Legătura dintre simbolul regelui şi conştiinţă 8. Problematica religioasă a regenerării regelui 9. Regina V ADAM ŞI EVA 1. Adam ca substanţă arcană 2. Statuia 3. Adam ca prim adept 4. Caracterul contradictoriu al lui Adam 5. „Vechiul Adam" 6. Adam ca totalitate 7. Transformarea 8. Rotundul, capul şi creierul VI CONJUNCŢIA 1. Concepţia alchimică a unirii contrariilor 2. Trepte ale conjuncţiei 3. Producerea chintesenţei 4. Sensul procedurii alchimice 5. Interpretarea psihologică a procedurii 6. Cunoaşterea de sine 7. Monocolus 8. Conţinutul şi sensul primelor două etape ale conjuncţiei 9. Treapta a treia a conjuncţiei: unus mundus 10. Sinele şi îngrădirea gnoseologică