Pluta de piatră

Traducere si note de Mirela Stanciulescu   Premiul Nobel pentru Literatura 1998   O fisura inexplicabila in Pirinei trezeste interesul oamenilor de stiinta. Pe masura ce fractura geologica se largeste si se adinceste, comunitatea europeana incepe sa se disocieze de calamitate. Peninsula Iberica, devenita acum insula, pluteste la intimplare pe ocean. Un grup eteroclit porneste intr-o calatorie spirituala, incercind sa supravietuiasca intr-o lume descentrata si aflata intr-o haotica rotire. José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.