Poemele posibile. Antologie (1966-1975)

Volum publicat cu prilejul centenarului nașterii marelui scriitor portughez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1998). Traducere din limba portugheză de Simina Popa Cartea de faţă cuprinde cele trei volume de poezie scrise de José Saramago înainte de consacrarea sa ca autor, stabilită convenţional de critica literară la momentul publicării romanului Ridicat de la pământ, în 1980. Primul volum, Poemele posibile, care dă şi titlul ediţiei româneşti, apare în anul 1966, când Saramago avea 44 de ani, şi marchează revenirea scriitorului în lumea literară portugheză după o absenţă de 19 ani. Volumul este în sine o antologie, cu un cuprins dens şi generos în stiluri, rime şi endecasilabi, tradus în forma sa revizuită şi adăugită de Saramago cu ocazia ediţiilor ulterioare. Atât în acest volum, cât şi în cel de‑al doilea, Probabil bucurie (1970), cititorii vor recunoaşte picături din temele predilecte în romanele sale de mai târziu: trecerea timpului, duplicitatea sinelui, referinţe literare şi istorice, confruntarea divinităţii, frământările creaţiei. La scurt timp după revoluţia portugheză din 1974, Saramago publică Anul 1993, care îi încheie opera poetică. Este un poem narativ hibrid, dedicat suferinţei colective pricinuite de cei aproape 40 de ani de dictatură. Rigurozitatea termenilor, abdicarea de la punctuaţie, conturarea personajelor lasă deja să se întrevadă seria de romane care va începe doi ani mai târziu cu Manual de pictură şi caligrafie. „În opera poetică de început a lui José Saramago descoperim o poezie a libertății, a fraternității și a luptei – o luptă deghizată, ascunsă în interiorul cuvintelor... Am putea spune că erau «poemele posibile» ale acelor vremuri, când cenzura spiona sufletele scriitorilor.” (Diário de Notícias) „Poezia lui Saramago, una extrem de umană și de îndurerată, îmbibată de mâhnire și dorință, trăiește în egală măsură din profunda indignare pentru toate viețile netrăite, pentru ocaziile ratate, pentru energiile irosite în detrimentul întregii omeniri.” (Fernanda Toriello) „La urma urmei, poezia mea este un fel de prolog al romanelor viitoare.” (José Saramago) „Cred că în poezia mea se găsește tot ceea ce sunt acum – obsesiile mele, îngrijorările mele, felul meu de a vedea viața, societatea, istoria.” (José Saramago)