Psihologia fenomenelor oculte

Încă înainte de a-l cunoaşte pe Freud şi opera sa, Jung schiţase o concepţie despre inconştient. Termenul "complex", a cărui paternitate îi aparţine, menit unei glorioase cariere în interiorul şi în afara psihanalizei, apare chiar în scrierile sale timpurii. Tot aici întâlnim şi câteva din leit-motivele operei jungiene: toate ideile noi şi creativitatea spirituală în genere îşi au originea în inconştient. * "În pofida opiniei comune, care tratează fenomenele oculte cu un zâmbet dispreţuitor, strădania mea prezintă numeroasele lor legături cu domeniile medicinei şi psihologiei, precum şi numeroasele întrebări pe care le ridică pentru noi acest domeniu necercetat", scria Jung în principalul studiu al prezentului volum, dedicat analizei unei experienţe spiritiste. Aşa cum Freud a reabilitat nevroza şi visul ca surse pentru cunoaşterea psihicului sănătos, Jung arată interes ştiinţific nu numai pentru spiritism şi fenomenele "oculte", ci şi pentru alte domenii marginalizate de ştiinţa oficială a epocii, cum ar fi astrologia şi alchimia. De asemenea "nebunia" (psihoza) devine pentru psihiatrul şi psihanalistul elveţian sursa principală a descoperirii inconştientului colectiv. Prima ediţie a prezentului volum a figurat iniţial ca volumul 2 al seriei de Opere complete. Prezenta ediţie revine la numerotarea ediţiei originale, unde Psihologia fenomenelor oculte apare ca volumul întâi. Cele două edţii sunt identice în ceea ce priveşte conţinutul. Cuprins:I Despre psihologia şi patologia aşa-numitelor fenomene oculte 1. Un caz de somnambulism la o persoană împovărată (medium spiritist) a. Relatări din şedinţe b. Dezvoltarea personalităţilor somnambulice c. Romanele d. Ştiinţa mistică a naturii e. Deznodământul f. Starea de veghe g. Semisomnambulismul h. Automatismele k. Schimbarea caracterului l. Relaţia cu atacul isteric m. Relaţia cu personalităţile inconştiente n. Desfăşurarea o. Producţia sporită inconştientă 2. Încheiere II. Despre citirea greşită isterică III. Criptomnezia IV. Despre indispoziţia maniacală V. Un caz de stupor isteric la o deţinută preventiv VI. Despre simularea tulburării psihice VII. Expertiza medicală a unui caz de simulare a tulburării psihice Expertiza 1. Antecedente şi starea de fapt 2. Observaţii din clinică 3. Expertiza VIII. Examinarea a două expertize psihiatrice contradictorii Întrebările judecătorului: 1. Expertiza din A (17 noiembrie 1904) 2. Expertiza din B (23 martie 1905) 3. Expertiza finală IX. Diagnosticul psihologic al stării de fapt Bibliografie Indice de nume Indice de termeni