Raftul cu ultimele suflări

Romanul Aglajei Veteranyi leagă viața de familie de șocul morții văzute la televizor. Într-o scenă, naratoarea urmărește o execuție la televizor. Se întâmplă în iarna anului 1989. Naratoarea pleacă apoi din casa mamei, în mijlocul tulburărilor. O mătușă încearcă să obțină cetățenia. Se teme să se întoarcă fără pașaport. Îndoielile legate de scenele filmate sporesc teama familiei.

Acesta este al doilea ei roman și se adresează cititorilor de ficțiune modernă. Autoarea i-a încredințat manuscrisul editorului său german la sfârșitul anului 2001. Cartea a apărut în anul următor, după moartea ei. Nora Iuga a tradus-o din germană. Werner Löcher-Lawrence și Jens Nielsen au scris o notă care explică textul. Această ediție cuprinde nota lor și o postfață de Rodica Binder.

Veteranyi s-a născut la București în 1962. Părinții ei erau artiști de circ. A mers în turnee cu trupa lor, apoi s-a stabilit în Elveția. Mama ei spera că va deveni o vedetă. A participat la spectacole de varietăți. A petrecut și câțiva ani la internat. Mai târziu, a studiat actoria la Zürich. Din 1982, a început să lucreze ca actriță și dramaturgă.

În 1993, a fondat Die Wortpumpe împreună cu René Oberholzer. Apoi, în 1996, a înființat Die Engelmaschine împreună cu Jens Nielsen. În 1998, a primit o bursă de la Literarisches Colloquium Berlin. Reviste și antologii din mai multe țări i-au publicat poeziile. Volumul ei de poezii Daruri – un dans al mortilor a apărut în 1999. Tot atunci a apărut și romanul De ce fierbe copilul în mămăligă. Acesta a ajuns la cititori în mai multe limbi. A fost și adaptat pentru scenă. Katka Schroth a regizat spectacolul la teatrul Neumarkt din Zürich. Romanul a primit premii la Zürich în 1999 și la Berlin în 2000. A primit și Premiul Chamisso la München, în 2000. Veteranyi s-a sinucis la începutul anului 2002, după ce suferise de depresie. A murit într-un spital din Zürich.