Razboiul unui slujitor devotat

Traducere din franceza, studiu introductiv si note de Alina Pavelescu „Raul de care a suferit Romania e inca prezent, cerandu-si vindecarea de la orbi si de la surzi.“ – LOUIS BASSET, mai 1920 „Avem de-a face cu un personaj carismatic, de o inteligenta sclipitoare, cu convingeri si principii ferme, deopotriva sentimental si iremediabil indragostit de Romania. Iar jurnalul sau ramane un tur de forta profund umanist, un adevarat tratat de teorie si analiza politica pe intelesul tuturor, strabatut necontenit de valorile morale.“ – ALINA PAVELESCU LOUIS BASSET (1846–1931), absolvent al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii din Neuchatel, a intrat in slujba domnitorului Carol I in anul 1869. A fost secretarul particular al regilor Carol I si Ferdinand, precum si administrator al Casei Regale vreme de mai bine de 60 de ani. Carol II, reintors din exil la 6 iunie 1930, l-a pastrat pe Basset in functia sa administrativa. Cu cateva zile inainte de intrarea Romaniei in razboi, Basset, germanofil convins, este trimis in misiune in strainatate de regele Ferdinand, care voia sa-l indeparteze astfel de o posibila primejdie in tara. Pana spre finalul anului 1919, Louis Basset locuieste in Elvetia si inregistreaza in jurnal evolutia conflagratiei, cu numeroase detalii din presa vremii, fie ea neutra, antantista sau sustinatoare a Puterilor Centrale, precum si marturii sau portrete ale celor cu care s-a intersectat, oameni politici, diplomati sau personalitati din Romania. La intoarcerea in tara, dupa mai bine de trei ani, Basset isi reia sarcinile pe langa Casa Regala; in paginile de jurnal din acea perioada transpar eforturile intense, politice, juridice, administrative, de refacere a tarii dupa razboi. Jurnalul se incheie brusc, in toiul dezbaterilor legate de reforma administrativa din primavara anului 1921.