România - Centenarul Marii Uniri 1918-2018

Centenarul Marii Uniri 1918-2018. O abordare evenimentiala

Capitolul „Romania si «Marele Razboi»” trateaza „Neutralitatea Romaniei in Primul Razboi Mondial” (1914-1916).

„Razboiului de intregire a neamului romanesc” coincide cu participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial (1916-1918), impotriva Puterilor Centrale (mai cu seama Austro-Ungaria si Germania), alaturi de Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia), alianta politico-militara care ii recunostea Vechiului Regat dreptul asupra teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria: Banatul, Bucovina, Crisana, Maramuresul, Transilvania.

Dupa episodul pilduitor al „Bataliei Moldovei” (iulie-august 1917) – cand armata romana a rezistat intentiei inamicului germano–austro-ungar de a ocupa Moldova si de scoate Romania din razboi – a urmat anul de gratie al infaptuirii a ceea ce numim „Romania Mare”, anume leatul „1918 – Anul Marii Uniri”:

„27 martie/09 aprilie — Unirea Basarabiei cu Romania”.
„15/28 noiembrie — Unirea Bucovinei cu Romania”.
„18 noiembrie/01 decembrie — Unirea Transilvaniei si Banatului cu Romania; sfarsitul procesului de faurire a Romaniei Mari”.
„toamna lui 1918/noiembrie 1919 — Redobandirea de facto si de jure a Dobrogei”.
Anii 1919-1920 au insemnat „Recunoasterea internationala a Romanie Mari”.

Capitolul „Romania Mare pe calea modernizarii” trateaza anii interbelici, cand statul roman avea sa devina si mai Mare printr-un „mars fortat” de modernizare: o lege fundamentala de inspiratie democratica (Constitutia din 1923); legiuiri de inspiratie liberala infaptuite in toate domeniile; o crestere economica sustinuta; o inflorire culturala fara precedent; constituirea unui sistem european de aliante cu tari mici si mijlocii.

In sfarsit, 1927 este „Anul disparitiei lui Ferdinand I si Ion I.C. Bratianu — infaptuitori ai Romaniei Mari”. La vestea stingerii, in 24 noiembrie 1927, a marelui Om de stat, ziarul bucurestean de opozitie taranista, Dreptatea, remarca: „S-a stins inca unul dintre cei care au tinut pe umerii lor greaua sarcina a realizarii celui mai mare ideal romanesc: intregirea neamului” (s.n.).