Viata ca o gluma proasta

Roman nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry 2023.

Arta ratării liber consimțite.

Din timpul serviciului militar obligatoriu și până la retragerea voită din viața profesională și socială, călcăm pe urmele lui Paul, protagonistul romanului de față, urme lăsate atât în propria geografie interioară, cât și în cea a apropiaților – familie, prieteni, partenere – și a colaboratorilor. Tragem cu urechea la conversațiile sale sau ale celor din jurul lui, îl însoțim în călătorii, parcurgem jurnale și e-mailuri, îi scotocim în gânduri vreme de mai bine de treizeci de ani. O reconstrucție minuțioasă, în fond, a unei vieți care are toate premisele pentru succes, dar care îl ratează conștient și magistral.

„«Da, sunt un iremediabil rațional sentimental – sau invers, nu are nicio importanță», spune Paul, personajul central din Viața ca o glumă proastă, roman construit antitetic din livresc și oralitate frustă, tragedie și bășcălie, duritate și nostalgii, substanța științei și substanța artei. Închipuiți-vă un cântec al lui Jacques Brel care se transformă pe nesimțite într-un cântec al lui Georges Brassens și viceversa, iar cântecele sunt interpretate pe rând de fiecare personaj, într-un șir de dialoguri, monologuri, schimburi de mesaje, fragmente de jurnal, condensând peste treizeci de ani de soartă colectivă și individuală: așa sună romanul lui Liviu Ornea. Despre ratare, ar fi, poate, vorba, dar «ratare» e un cuvânt prea îngust, sau mai curând despre prăbușire, numai că e o prăbușire lucidă, autoironică. La urmă, nici nu știi cui să-i dai dreptate: lui Brel sau lui Brassens? Liviu Ornea e prea inteligent ca să impună verdicte.“Vlad Zografi

„Primul roman al scriitorului, matematicianului, eseistului și traducătorului Liviu Ornea este o carte desăvârșită despre eșec.Paul, cel a cărui viață e ca o glumă proastă, un intelectual de familie bună, fizician seducător, nu frânează nicio clipă în timpul lungii sale prăbușiri, ba dimpotrivă, accelerează pe ici, pe colo, îndepărtând oamenii care gravitează în jurul său și asezonându-și zilele cu alcool, mult alcool. După Viitorul anterior, iată încă un volum splendid, care se citește cu un nod în gât, chiar dacă nu totul este apăsător, chiar dacă livrescul ori referințele culturale și științifice te provoacă, chiar dacă umorul țâșnește la fiecare pas.“Eli Bădicăcoordonatoarea colecției n’autor