Viitorul anterior

Un văduv trecut de șaizeci de ani își privește viața retrospectiv. Fost profesor universitar, are doi copii. Își amintește copilăria, iubirile tinereții, viața în armată și nopțile de beție. Muzica, cărțile, prietenii apropiați și călătoriile îi umplu amintirile. Revine și la dorințele și fanteziile sale.

Liviu Ornea construiește această ficțiune ca monolog al unui singur om. Cartea explorează bătrânețea, singurătatea, somnul tulburat și degradarea trupului. Naratorul speră să înfrunte aceste schimbări cu demnitate. Cultura sa pare să-l pregătească pentru moarte, cel puțin în teorie. Dar viața îi dă planurile peste cap și îi pune la încercare sentimentul de control.

Cartea întreabă cum poate un om să accepte apropierea morții. Cercetează și felul în care funcționează memoria, fără să stăruie asupra tinereții pierdute. Revelațiile neașteptate, golurile și micile neadevăruri modelează trecutul pe care și-l amintește. Monologul trece prin îndoieli, plictiseală, obiceiuri și însemnări despre lecturi. Umorul străbate această relatare despre pierdere și teamă.

Acesta este debutul literar al lui Ornea, apărut în colecția n’autor. În centru se află lupta minții de a găsi un sens vieții trăite.