Orbirea râurilor

Romanul lui Mia Couto urmărește destine prinse în război, în Mozambicul aflat sub stăpânire colonială. Pornește de la un masacru real din 1914. Trupele germane au ucis soldați africani și un militar portughez. Cartea îmbină ficțiunea istorică și realismul magic. În acest tip de poveste, magia face parte din viața reală.

O femeie din Portugalia pleacă în Mozambic ca să-și salveze fiica. Un preot își propune să rescrie Biblia. Un soldat mozambican trebuie să trăiască și să lupte printre albi. Un maior german, care este și medic, dă ordine crude. Drumurile lor se întâlnesc când se petrece ceva straniu. Râurile orbesc. Unele personaje au existat în realitate; pe altele, Couto le-a inventat. Datoria, interesul propriu sau credința le fac să aleagă o tabără.

Povestea trece de la un personaj la altul și de la o epocă la alta. Folosește simboluri și proverbe africane, adică ziceri scurte și înțelepte. Privește stăpânirea colonială și războiul prin viețile celor pe care istoria îi trece cu vederea. Iubirea și sentimentul apartenenței modelează aceste vieți. La fel fac iertarea, memoria, vinovăția și împăcarea.

Couto pune în legătură vorbirea, scrisul și semnele desenate. Îmbină forme de expresie din Mozambic cu forme din alte locuri. Romanul răstoarnă și raporturile de putere legate de citit și scris. Europenii cu multă școală își pierd priceperea de a scrie. Africanii, în schimb, învață să stăpânească scrisul.

Simina Popa a tradus această ediție din portugheză. Tot ea a scris notele. Ediția face parte din colecția Actual.